Balcic, o perlă româno-bulgară la Marea Neagră. Însemnări din vacanță

Balcic, o perlă româno-bulgară la Marea Neagră. Însemnări din vacanță

Printre succesivele valuri pandemice, lumea se relaxează în vacanță, profitând de oferte adesea înșelătoare, pe care le validează naiv, din dorința de a reveni la o viață normală.

Mișcările românilor pe mapamond au explodat după 90, la capătul deceniilor de glaciațiune comunistă, când țara era izolată, săracă, sufocată de propagandă și subminată de lipsuri cronice.

„Greaua moștenire” (un clișeu făcut parcă să elimine responsabilitatea individuală) i-a obligat pe mulți să-și aleagă altă patrie, de pripas.

În trei decenii, un sfert din națiune s-a expatriat temporar sau definitiv, fără ca asta să fie un fenomen cu totul negativ: prin pendulările dintre țările adoptive și locurile natale, ideile, mărfurile, capitalul, practicile culturale, stilurile de viață și exigențele civice ale Occidentului s-au aclimatizat mai rapid în România, grăbind un progres social care continuă să ni se pară prea lent, deși fondul său e spectaculos.

Noul context istoric, democratic și european, combinat cu creșterea treptată a nivelului de trai i-a deprins și pe români cu vacanțele în străinătate, fără a descuraja turismul intern.

Agențiile de turism ar putea furniza date interesante pentru o cercetare sociologică despre psihologia migrațiilor sezoniere. Dacă le-am procesa, am obține o imagine fidelă a societății actuale.

Pe de o parte, clasa de mijloc urbană și relativ educată, care merge în Italia, Spania, Franța și pe diferite meridiane exotice, în vreme ce miezul ei se desfată balcanic în aria turco-bulgară & greacă (unde efectul depeizării e moderat și te simți mai „acasă”).

Pe de altă parte, cei mai conservatori, mai naționaliști și poate speriați de alte țări, care se îmbulzesc pe litoralul românesc, combinând nostalgii ceaușiste cu voința de a plăti scump servicii mediocre, în numele patriotismului.

În fine, cei care populează sporadic decrepitele stațiuni balneare montane – eventual prin bilete sindicale, cu bonuri de masă – sau obiectivele renăscute ale unui turism religios (la marile mânăstiri), menit să împace pietate și revenirea la un meniu „bio”.

Fiecare urmărește echilibrul dintre familie, schimbarea tonică a decorului și cura de sănătate, trecând vesel peste starea proastă a drumurilor, ambuteiajele la 35 de grade și furnicarul uman din rarele benzinării. E un ritual consacrat, cu tot cu aspectele sale inerțiale, repetitive, tandre sau grotești.

Am petrecut câteva zile la Balcic, unde reveneam după cinci ani. Dacă mergeți cu mașina proprie, treceți granița prin Vama Veche, ca să evitați drumul sinistru care v-ar aștepta după punctul de frontieră de la Negru Vodă.

Odată instalați, veți constata că orășelul e curat, portul și mica faleză aduc a stațiune din insulele Ciclade, personalul restaurantelor a învățat ceva românește, iar „Cuibul liniștit” (reședința estivală a Reginei Maria) conferă acestui fost sat bulgăresc o fantasmatică eleganță regală.

Vilele interbelice ale coloniei intelectuale românești strânse în jurul reginei se degradează implacabil, îndărătul unor cortine vegetale, dar grădina botanică a Mariei e perfect îngrijită (până și comuniștii bulgari au întreținut-o, sub auspiciile unui institut sofiot de horticultură).

Pe scurt, Balcicul nu e prea costisitor, natura sa rămâne fascinantă, ca pe vremea când Iser căuta (și pe aici) să picteze cadâne cu șalvari galbeni, așa cum gastronomia turco-bulgară include accente cosmopolite – deși e straniu să mănânci sushi la Pontul Euxin…

Mulți spun că vecinii noștri de istorie și geografie și-au gospodărit litoralul mai bine decât noi, pentru că au atras investiții germane, reușind să construiască o infrastructură aerisită, rațională și la standarde corecte. Alții afirmă că percepția aceasta e un mit.

Eu unul nu cred că e încă o poveste masochistă despre nevrednicia românească, contrapusă performanței altora, cât o realitate permisă de caracterul național al bulgarilor: popor cu o istorie „bizantină” mai veche decât a Țărilor Române, îndelung și strivitor supus hegemoniei otomane, însă modest, laborios ca un grădinar care se trezește în zori, plin de bun simț și dornic să preia fără fasoane cele mai selecte obiceiuri europene.

Chiar dacă pe litoralul nostru, „scitic” (deci cu sezon scurt) predomină mentalitatea „tunului”, turiștii români, cu tot mai clară dare de mână, împânzesc an de an segmentul bulgar, într-o logică de cooperare care asociază economic și sentimental două recent venite state-membre UE.

Asistăm la o însorită poveste de succes, de care merită să ne bucurăm ca atare. Oricum, odată ajunși pe teritoriul bulgar, nu uitați achiziționarea vinietei rutiere, ca să nu plătiți la întoarcere (ca mine) amenda de 70 de leva…

Fie că aleg Balcicul sau orice altă destinație, le urez cititorilor acestor însemnări o vacanță fără incidente, cu voie bună și amintiri cât mai frumoase!

Libertatea