Cum gestionezi relația cu părinții toxici?

Cum gestionezi relația cu părinții toxici?

Deseori, relațiile cu părinții sunt dificile, chiar și la vârstă adultă. Părinții noștri sunt doar oameni, supuși acelorași reacții și emoții. Dar unde este limita dintre certurile familiale și comportamentul toxic?

Să recunoști că ai un părinte toxic, care te controlează, ​​poate fi mai greu decât să realizezi că un prieten sau un coleg este toxic. Pentru că sunt părinții tăi, le oferi din start prezumția de nevinovăție, iar pentru că ai fost în preajma lor toată viața, poate fi dificil să identifici ce este negativ și ce este pozitiv din comportamentul lor.

Există modalități prin care poți identifica dacă comportamentul părinților tăi este toxic și sunt modalități de a-i face față.

Ce este un părinte toxic?

Un părinte toxic este un părinte care își pune nevoile sale înaintea celor ale copilului. Părinții toxici sunt mai centrați pe sine decât pe ceilalți.

Câteva din trăsăturile care indică că ai de-a face cu părinți toxici:

Comportament centrat pe sine – este un mare semn de întrebare când părinții pun ca prioritate nevoile lor față de cele ale copiilor lor.

Abuz fizic – molestarea fizică nu este acceptată în niciun tip de relație, dar abuzul fizic presupune folosirea forței fizice într-un mod disproporționat față de fapte, în mod repetat.

Abuz verbal – se manifestă prin țipete, jigniri, acuzații, rușinare.

Abuz emoțional – reprezintă manipularea emoțională a copilului pentru a face tot ceea ce vrea părintele, chiar și la o vârstă mare și aplicarea unor pedepse, cum ar fi retragerea afecțiunii sau refuzul de a mai vorbi pe o perioadă lungă, dacă lucrurile nu se întâmplă întocmai cum vrea părintele.

Învinovățirea copilului – copilul este învinovățit pentru orice, inclusiv pentru probleme care nu sunt în controlul său, cum ar fi problemele conjugale ale părinților

Manipulare – toți părinții își fac copiii să se simtă vinovați la un moment dat pentru diverse lucruri, dar comportamentul manipulativ presupune o formă extremă prin care părintele obține mereu ceea ce dorește de la copil.

Află și cum gestionezi relațiile dificile în familie

Care sunt efectele parentingului toxic?

Părintele toxic poate avea un efect devastator asupra unui copil atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Senzație de prins în capcană

Una dintre cele mai mari consecințe pe termen scurt pentru un copil care este victima unei educații toxice este sentimentul constant de a fi prins în capcană. Fie că este vorba de abuz fizic, verbal sau emoțional, copilul se simte lipsit de putere. Nu este ca și cum un copil se poate ridica și pleca, să meargă să trăiască singur. Este lăsat la mâna oamenilor care trebuie să aibă grijă de el.

Impact asupra relațiilor viitoare

Și mai deranjante sunt efectele pe termen lung pe care parentingul toxic le poate avea asupra unui copil. Părinții sunt poarta unui copil către lume, iar până la 5 sau 6 ani copilul nu realizează ceea ce i se întâmplă.

Dacă ești copilul unor părinți toxici, spun specialiștii, abia când crești realizezi că acel comportament toxic nu este normal. Până în acel moment, totuși, mare parte din pagubă a fost făcută.

Acestea sunt comportamente învățate pe care putem continua să le perpetuăm asupra altora, precum și asupra propriilor noștri copii. Dacă ești crescut crezând că comportamentul toxic este normal, atunci vei crede că așa ar trebui să te comporți și cu copiii tăi.

Comportamentul toxic poate deteriora și relațiile din afara familiei. Dacă nu înțelegem cum să tratăm oamenii și cum să fim în relații reciproce, unde există un „a da” și un „a primi”, atunci se poate răspândi și dincolo de familie.

Cum să faci față unui părinte toxic

Poate fi dificil să realizezi că ești victima unei educații toxice în copilărie. Dar, pe măsură ce crești, s-ar putea să recunoști din ce în ce mai mult că ceea ce ai experimentat nu a fost normal. În acel moment, este important să obții ajutor, să primești tratament, să te vindeci și să rupi ciclul.

Caută sprijin

Chiar dacă conștientizezi că anumite lucruri nu au fost în regulă în copilăria ta, este dificil să le identifici cu claritate și, mai ales, să gestionezi relația cu părinții în calitate de adult. De aceea, un terapeut sau consilier te poate ajuta să îți identifici și procesezi emoțiile și sentimentele și să găsești căi de a reconstrui o comunicare bazată pe principii sănătoase cu părinții tăi. Schimbarea este posibilă, nimeni nu trebuie să fie un produs al mediului în care crește. Este important ca toată lumea să înțeleagă că vindecarea se poate produce la orice vârstă și indiferent de ceea ce s-a întâmplat.

Stabilește limite

Este important să realizezi că poți să te vindeci și să te schimbi, dar la fel este și stabilirea limitelor. Părinții nu se schimbă brusc și nu pot avea o relație sănătoasă cu copiii lor peste noapte. Uneori nu o pot avea niciodată. S-ar putea să trebuiască să te distanțezi pentru o perioadă pentru a face față procesului de vindecare. Stabilirea limitelor este o măsură care trebuie aplicată tuturor relațiilor care ne fac rău, inclusiv celei cu părinții. Trebuie să le spunem ce este potrivit și ce nu, pentru că limitele te ajută să te vindeci.

Poate fi și dificil, pentru că oamenilor toxici adesea nu le place când sunt stabilite limite. Și dacă stabilirea limitelor cu oamenii din afara familiei este dificilă, stabilirea limitelor cu părinții poate fi cu atât mai complicată. Părinții sunt cei mai dificili oameni cărora să le pui granițe, pentru că te-au născut, te cunosc și știu ce butoane să îți apese, chiar dacă o fac în mod inconștient, nu voit.

Să vorbești cu un prieten sau cu cineva de încredere despre limite îți poate oferi sprijinul emoțional și motivația de a menține noile limite. Într-o primă fază, părinții vor fi supărați, dar asta înseamnă doar că procesul începe să funcționeze. Ne putem iubi părinții și la distanță, dacă ei nu pot renunța la toxicitate în relația cu propriii copii.

Concentrează-te pe tine însuți

O parte a procesului de vindecare este, de asemenea, concentrarea asupra ta. Cu limitele stabilite și un sistem de suport din partea celor dragi sau a unui specialist, poți vedea cu claritate cum vrei să te schimbi și să mergi mai departe. Este important să conștientizezi că ce s-a întâmplat în copilărie nu este vina ta și că poți merge mai departe pentru a fi mai bun și a deveni persoana care îți dorești să fii cu adevărat.

Dacă nu-ți place ceva la tine poți să reflectezi asupra a cine ești, să îți descoperi calitățile pe care le ai și pe care le iubești la tine și să te concentrezi apoi pe ceea ce ai de îmbunătățit. Cel mai important este să recunoști că tu nu ești părinții tăi și felul în care îți crești propriii copii poate fi diferit.

Libertatea