De ce cred că vaccinarea obligatorie nu e o idee proastă

De ce cred că vaccinarea obligatorie nu e o idee proastă

Se tot discută dacă e bine sau nu să facem vaccinarea obligatorie. Să dezbatem, deci! Eu cred că măcar pentru unele categorii, cei care lucrează cu publicul, angajații la stat etc., ar trebui să fie obligatorie. De ce? Cea mai „de cartier” explicație: acceptați oricum tot felul de legi care vă distrug, dar nu puteți accepta o lege care vă poate salva? Executați cu ochii închiși ce vă spun șeful/patronul, faceți compromisuri infinit mai grave pentru bani, dar nu puteți pune mască? A se slăbi cu atâta eroism. Găsiți-vă motive serioase de revoltă, lăsați vrăjeala.

În frumoasa stațiune Saturn, discut cu un chelner despre vaccinare. Nu sunt mulți clienți, plouă de stinge, deci avem timp să ne întindem la vorbă. Omul este clișeul pe picioare, antivaccinistul standard cu tot arsenalul din dotare. Totuși, îmi e simpatic. De ce? Pentru că văd cum și-a transformat, ca multe alte sute de milioane în această perioadă, revolta față de condițiile grele de muncă în revolte abstracte față de cabale și conspirații care vor să-i confiște corpul.

Chelnerul nostru s-a vaccinat. De mai bine de 10 ani lucrează pe vase de croazieră și n-a avut de ales. Lucra la Saturn fiind în așteptarea chemării pe vas. Muncește din fragedă tinerețe, mereu departe de cei dragi, cu o iubită de altă naționalitate cu care s-a împrietenit pe vas, dar pe care a văzut-o și mai rar din cauza restricțiilor. Probleme acasă, probleme peste tot, un om harnic și care simte că muncește în zadar. Pe el și pe mulți alții îi înțeleg că sunt antivacciniști. Nimeni nu le-a dat un capăt de ață toată viața lor. Iar acum nu înțeleg în ruptul capului ce e cu grija asta pentru vaccin. Normal că li se pare suspect. Ei sunt oamenii lăsați în voia pieței libere globale, în care îți pot fi fatale multe lucruri, până la gripă.

Încrederea în vaccin e invers proporțională cu încrederea în stat. Și e direct proporțională cu propria noastră înfrângere, ca angajați.

Mi se tot reproșează că eu sunt stângist progresist, că ar trebui să apreciez libertatea, drepturile, cum să vreau vaccinare obligatorie? Răspunsul meu e că sunt stângist, nu sunt naiv. Văd în jur cum se fac tone de compromisuri, văd cum lipsa de critică e o religie.

De cealaltă parte, văd oameni care fac audiență și clicuri din antivaccinism; aceiași oameni, unii, care dacă ar fi sunați de patron să se facă provacciniști, o vor face imediat.

Dar mai ales văd în jurul meu compromisuri enorme de dragul locului de muncă, suferințe și umilințe înghițite zilnic. E clar că e nevoie de psihanaliză elementară să observi că prostioarele revoluționare cu botnița și antivaccinismul sunt manifestări de sistem, nu de antisistem. Într-o țară în care vi se privatizează toate sub nas, în care sunt angajați cu cele mai puține drepturi din UE, ce să-ți povestesc!?, marea grijă și marea haiduceală e să nu ții o cârpă sub nas sau să nu faci un vaccin gratuit? 

Angajații din sănătate nu au niciun argument valabil

În ce relație te simți cu statul român? Nu am fost niciodată angajat la stat, dar asta nu înseamnă că la o simplă analiză nu găsesc o relație totuși decentă cu un stat în general indiferent și atacat de filosofii statului minimal. Am făcut niște școli gratuit, trăiesc din cum m-am educat, nu înțeleg aroganța celor care spun că au făcut totul singuri. Nu poți singur. Nu te poți opera de apendicită singur, nu poți învăța specializări complexe singur. Dar aud prostia asta cu tot felul de eroi haiduci care n-au nevoie de stat, care au ajuns mari pentru că așa au vrut ei.

Avem o problemă tocmai cu o clasă pretins educată, bolnavă de individualism. Acești luptători cu vaccinul, bugetari sau nu, nu sunt în situația chelnerului de mai sus, care a strâns din dinți și s-a vaccinat pentru că nu are încotro. Nu sunt nici în postura unor industrii, de la HoReCa la automobile, unde când a urlat patronul sau șeful de secție, s-au vaccinat toți. Dezagreez impunerea cu forța în acest fel, dar culmea, tocmai de acolo NU aud proteste, aud tot din mediul bugetar, aud de la medici, aud de la angajați din sistemul de sănătate, de la profesori că „nu ne vaccinăm”. Mergeți în mediul privat, să vedeți acolo „libertate”.

Dacă privim cu atenție, avem un procent mic de vaccinați (30%) și pentru că am neglijat zone mari, de rural sau urban mic, neglijate tradițional. Bucureșteanul va strâmba din nas când va auzi că e un privilegiat, dar chiar e. Căldura îi este subvenționată, de exemplu. Bunică-mea, cu pensia minimă de lucrătoare la colectiv, nu primește reducere la lemne, își dă vreo 5 pensii ca să aibă de încălzire iarna. Normal că s-au vaccinat mai mulți din aceste zone, pentru că, și dacă n-o recunosc, statul, administrația sunt mai aproape de ei decât de multă lume, minimum 50% din țara asta, care ar ridica din umeri: adică nu ți-a păsat de mine 30 de ani și te apucă acum grija? Repet, pe ăștia îi înțeleg cu tot antisistemul lor. Pe cei care sunt și privilegiați, o mai și fac pe deștepții, nu vreau să-i înțeleg.

Nu am fantezii cu vaccinare forțată. Dar, dacă nu ne înțelegem altfel, atunci ar trebui impusă vaccinarea prin lege și punct. Nu-ți convine, nu mai lucrezi la stat. Au făcut-o Italia, Grecia, o vor mai face și alții. Să refuzi să te vaccinezi, fiind angajat la stat (nu doar medic, și polițist, judecător etc.), e un dispreț enorm față de „prostimea” care nu are dreptul să zică nici pâs. Ești vaccinat, te angajez, nu?, mori de foame – sunt destule spații de lucru unde așa se face. Deci pentru unii dintre noi, vaccinarea e deja obligatorie.

Românii plecați în afară scrâșnesc din dinți, chiar dacă nu sunt de acord cu impunerea vaccinării, o fac și vin acasă să-și vadă părinții sau o fac pentru că nu mai prind job pe acolo pe unde sunt. Este iarăși o formă de obligativitate „subterană” care mai mult creează frustrări.

Un vaccin obligatoriu prin lege ar restabili un fel de egalitate pentru toți și o responsabilitate corectă pentru stat.

Sigur, trebuie făcută cu grijă, depistate excepțiile (analize făcute responsabil, nu vaccinare hei-rup care să nu țină cont de condiția pacientului). Dar efortul merită: pentru că vor veni în iarna asta alte zeci de mii de morți ne-COVID care pur și simplu nu mai încap în spitale.

Macron a ieșit și a anunțat măsuri care bat înspre obligativitate, directă sau indirectă. Direct: angajații din sănătate. Indirect: dacă vrei restaurant, concert, teatru, bibliotecă publică etc., atunci te vaccinezi. E și ăsta un pas.

Să fii cu adevărat antisistem înseamnă să forțezi statul și mediul de afaceri să-ți dea drepturi reale, nu drepturi de film prost, precum „lasă-mă să nu port mască”. De aia antibotnițarii și antivacciniștii sunt, de fapt, cei mai conformiști haiduci pe care i-ați văzut. Ei zic: să ne lase statul în pace, iar statul bucuros le va zice „bine!”.  Adevărata șmecherie e să forțezi statul să-și asume responsabilități.

Nu înțeleg nici la Macron, nici la alții de ce atâta reținere în impunerea vaccinului pentru cei plătiți din bugete publice, de exemplu poliția. Adică eu trebuie să înțeleg mecanismul vast, prin care plătesc taxe ca să susțin o coloană vertebrală bugetară, dar ei nu înțeleg, au dileme filozofice. Când iei un ban de la buget se presupune că înțelegi că suntem într-o barcă, lucrăm colectiv, facem lucruri împreună, nu te mai crede Robin Hood, că nu ești!

Deși sunt fanatic cu drepturi și libertăți, eu mi-am stabilit prioritățile. În situațiile de criză, totul se sprijină pe stat. Cine va redescoperi puterea centralizării, planificării, birocrației în sensul bun, de oameni educați care știu că participă la un mare proiect colectiv, acela va trece mai ușor și de pandemie, și de crize climatice, și de tot. Prostia individualistă, cum că sunt eu, familia mea și restul să moară, nu funcționează decât în filmele apocaliptice americane.

Libertatea