Gâștele de pe Capitoliu – originea și semnificația expresiei

Gâștele de pe Capitoliu – originea și semnificația expresiei

Încă din antichitate, animalele și păsările erau slăvite atât în timpul vieții, cât și după moartea lor, iar unele popoare precum egiptenii antici le mumificau după ritualuri care nu erau cu mult diferite comparativ cu cele dedicate unor personalități ale acelor vremuri.

De-a lungul istoriei, în multe țări animalele și păsările sunt puse la loc de mare cinste datorită acțiunilor vitejești de care au dat dovadă în timpul războaielor.

Trăsăturile, calitățile și capabilitățile acestora au fost transformate în timp în adevărate simboluri naționale pentru multe națiuni ale lumii.

La fel stau lucrurile și în cazul gâștelor. În perioda Romei antice, aceste păsări domestice erau venerate și respectate de către romani, iar explicația acestui lucru stă într-o veche legendă pe care o istoricul roman Titus Livius a redat-o în celebra lucrarea intitulată „Ab urbe condita”.

Ce spune legenda gâștelor de pe Capitoliu?

Capitoliul este una dintre cele şapte coline pe care a fost clădită Roma de astăzi, de unde și supranumele de „orașul celor șaspte coline”. Este colina unde împăratul Iulius Cezar fusese asasinat de Brutus şi însoţitorii acestuia și locul unde se aflau templul lui Jupiter, zeul suprem al romanilor, și cel al zeiței Iunona.

Legenda spune că în anul 390 î.Hr. legiunile romane au fost înfrânte de galii conduși de un anume Brenus. Romanii au fost puși pe fugă după o bătălie care a avut loc pe malurile râului Alia, iar galii au reușit să intre în Roma rămasă nepăzită și au prădat casele abandonate de romani.

Aceștia din urmă s-au refugiat pe colina Capitoliului, la acel moment singurul punct fortificat rămas necucerit. Se spune că într-o noapte fără lună, galii conduși de un anume Brenus au vrut să profite de întuneric şi de faptul că romanii dormeau și să-i ia pe aceștia prin surprindere.

Când se aflau pe punctul de a lansa atacul, liniștea nopții a fost tulburată de țipetele ascuțite ale unor gâște speriate. Acestea au fost auzite de romani care, în frunte cu viteazul Marcus Manlius, au pus mâna pe arme și au reușit să respingă asaltul nocturn al galilor și să salveze, astfel, Capitoliul.

Ce semnifică expresia „gâștele de pe Capitoliu”?

Din acel moment, gâștele s-au bucurat de o atenție deosebită, fiind hrănite și îngrijite cum nu fuseseră niciodată până atunci. În plus, o gâscă sacră era plimbată prin cetate cu o litieră luxoasă în cadrul unei procesiuni anuale prin care era omagiată fapta lor curajoasă.

În schimb, câinii erau răstigniți de vii pe stâlpi de soc de-a lungul traseului. Romanii nu le-au putut ierta patrupedelor faptul că în noaptea cu pricina dormeau în loc să stea de pază, iar cel mai puternic exemplar era sacrificat sub privirile celorlalte patrupede.

Nici Leul lui Androcle, nici elefanții lui Iulius Cezar nu au depășit la capitolul celebritate gâștele. Practic, prin salvarea Capitoliului, acestea au cucerit pentru familia zoologică medalia de aur în olimpiada expresiilor istorice.

În același timp, „gâştele de pe Capitoliu” l-au inspirat pe poetul Dimitrie Anghel, reprezentant al simbolismului autohton. Acesta a scris poezia intitulată „Indignare reciprocă” în care se autoironizează cerând unei gâşte să-l salveze cu o pană pentru a-şi putea scrie sonetele.

De atunci, ori de câte ori este cazul, se face aluzie la gâște ca la niște ființe providențiale. Și asta cu toate că sunt destui cei care nu mai consideră aceste păsări curajoase ori înțelepte. Ba, din contră, folosesc cuvântul „gâscă” pentru a descrie o persoană neștiutoare sau chiar prostuță.

Libertatea