Mutată în vara acestui an la Cluj, o tânără din Iordania vorbește despre primele sale impresii din România. De un singur lucru nu vrea să se atingă deocamdată

Mutată în vara acestui an la Cluj, o tânără din Iordania vorbește despre primele sale impresii din România. De un singur lucru nu vrea să se atingă deocamdată

Ayah Al-Majali a semnat în această vară cu multipla campioană a fotbalului feminin din România, „U” Olimpia Cluj, povestind pentru Libertatea ce impact are noua experiență, ieșită din comun în multe privințe, pentru viața ei.

Ayah Faisal Ayed Al-Majali (30 de ani) este una dintre cele mai cunoscute fotbaliste din Iordania, iar din vara 2022 a ales să vină în România, acolo unde a semnat cu „U” Olimpia Cluj, multipla campioană a țării, practic, singura echipă din fotbalul intern care a cucerit campionatul sezon de sezon, începând din 2011!

Ayah a venit după o experiență în Turcia, la Izmir, și a fost sedusă în primul rând de posibilitatea de a juca în Champions League cu formația din Transilvania.

De la 14 ani joacă la echipa națională a țării sale, este una dintre imaginile fotbalului feminin iordanian, adunând 104 selecții pentru naționala sa, plus 4 goluri.

De formație fundaș central, Ayah a explicat cum își descrie ea noua experiență pe un continent nou, într-o cultură nouă.

Libertatea: Ayah, ce știai despre România până să ajungi la Cluj Napoca?Ayah Al-Majali: Ceea ce am auzit despre România este că au un fotbal feminin dezvoltat, că este o țară care are ceva de spus în acest domeniu, după asta m-am ghidat și am fost atrasă de acest detaliu. În România este o echipă națională puternică, iar nivelul competițional intern este la cote foarte bune. Mă chinui un pic din cauza limbii. Am un alt bagaj istoric, provin dintr-o altă cultură, dar cu timpul voi fi foarte bine și sunt sigur că mă voi adapta de minune. Am observat un detaliu, esențial.

– Care ar fi acela?– Nu doar că eu respect enorm această țară, dar și oamenii de aici sunt foarte respectuoși, iar ceea ce mi-au arătat de la început este de admirat. Provin din lumea arabă, dar oamenii sunt extrem de respectuoși cu mine, cu toate ceea ce implică prezența mea aici.

În atac, în tricoul Olimpiei Cluj

„O să-mi permit și luxul de a încerca mâncarea românească”

– Care a fost sau mai este punctul greu peste care trebuie să treci în România?– La început, când mergi la o echipă și sunt 22 de jucători/jucătoare, iar tu ești cel/cea nouă, trebuie să afli ce-i place, ce nu-i place. Nu este ușor să te implementezi într-un grup, mai ales când limba este diferită. Apoi, mâncarea. Este total diferită de ceea ce sunt eu obișnuită. Dar toate acestea fac parte din misterul vieții, îmi oferă o experiență extraordinară și cred că voi fi o persoană mai bună cu fiecare zi.

– Poți traduce acest detaliu?– Mă lovesc, vrând-nevrând, de chestii noi, pe care le experimentez, trebuie să ies din zona mea de confort, să fiu departe de prieteni, de familie, departe de Iordania. Dar este și un avantaj, este o chestie care îmi va oferi forță pentru viața mea personală. Sunt totuși prima și singura jucătoare de fotbal din Iordania care a ajuns să joace în Champions League.

– Ai încercat, măcar, mâncarea românească?– Nu, deloc. Nici sarmale, nici papanași. Am intrat direct într-un program de antrenamente, trebuie să fiu strictă cu dieta mea. Totul este calculat, proteine, carbohidrați, tot. Da, am văzut mâncarea românească pe mese, arată bine, însă nu am cum să mă ating de ea. Nu știu când îmi voi permite luxul de a le încerca. Mie îmi place să explorez alte țări, gusturile acestor zone, doar că având un program sportiv strict, nu pot să mănânc orice, oricum. Când voi avea mai mult timp liber, atunci voi testa. Trăiesc aici, de-acum sunt și eu o mică parte din România.

Ce a atras-o la Cluj Napoca

– Care a fost prima ta impresie despre România, despre români?– Cred că sunt oameni buni, prietenoși, sunt ospitalieri cu străinii, asta îi face niște oameni drăguț.

– Este și ceva ce nu-ți place?– N-am apucat să-mi dezvolt viața prea mult aici, însă nu sunt nici mofturoasă, nici negativistă.

– Ce știai despre România înainte să ajungi? Nu știu dacă ai aflat, dar țara nu beneficiază de o reclamă extraordinară în străinătate.– Da, am auzit doar lucruri bune, mai ales despre Cluj, faptul că este un oraș cu mulți tineri, cu mulți studenți și mai ales că are o comunitate însemnată de iordanieni. Adică studenți care vin aici să studieze. Am auzit și pot să confirm că este o țară cu multă pace, unde se trăiește bine, aceste detalii m-au atras să vin.

– Ai auzit până acum de vreo personalitate sportivă sau istorică?– La cine te referi?

– Hagi, Nadia… Sau poate Dracula?– Nu, nu, deloc.

Fotbal, apoi familie

– Cum îți vezi viața dezvoltându-se în viitorul apropiat?– Am 30 de ani, încerc să mă focusez mai mult pe fotbal, să-mi dezvolt mai bine capacitățile și mă gândesc și la viitor. În 4-5 ani probabil mă voi retrage, până atunci vreau să-mi îndeplinesc toate visele. Oricum, și după, voi continua în fotbal. Am și o diplomă în antrenorat. Bineînțeles, vreau să-mi întemeiez și o familie. Vreau să-mi ajut fetele din Iordania să se dezvolte pe baza a ceea ce am acumulat eu.

– Se simte viața altfel, de la 20 la 30 de ani?– Clar. Corpul se schimbă, rezistența la fel. La 30 de ani trebuie să te antrenezi mai mult, nu neapărat că devii mai matur. La 30 de ani trebuie să muncești mai mult, să te recuperezi mai bine. La 30 de ani ai și mai multă experiență de viață, îți dă un confort suplimentar. Eu încerc să mă mențin mereu la un nivel sănătos, dacă voi putea juca și peste zece ani, o voi face.

„Îmi voi face timp să învăț limba voastră”

– Care este motto-ul tău?– Unul dintre lucrurile care mă împing să continuu este propria mea imagine în viitor. Mă motivează dragostea celor apropiați, dar și a oamenilor simpli din Iordania, care mă susțin din plin. Și pe mine, și pe alte sportive iordanience. Când postez ceva pe Instagram, am parte de multă afecțiune și apreciere. Sunt la un nivel uriaș, o mare onoare, dar și responsabilitate, de a-mi reprezenta țara. Mă motivează să duc numele țării mai departe, să-i fac mândri pe ai mei, să onorez numele țării mele.

– Știi vreun cuvânt deja în limba română?– „Mulțumesc” sună frumos. Dar cu siguranță voi învăța. Am jucat anul trecut în Turcia, am învățat multe cuvinte din această limbă. Este și o formă de respect, să învăț limba română. Îmi voi face timp să învăț limba română.

Libertatea